În calendarul ortodox ziua de 30 noiembrie este dedicată Sfântului Andrei - Sântandrei Cap-de Iarnă şi este numită și Ziua Lupului, Gădinețul Șchiop, Ieșirea (încheierea) Filipilor de Toamnă sau Moș Andrei. O altă valență creștină a acestei zile de noiembrie este cea de pomenire a ocrotitorului României, acesta fiind cel care i-a creştinat pe locuitorii ținuturilor danubiano-pontice.*
Sfinţii cei bătrâni ai iernii
Sfântul Andrei este unul dintre “sfinţii bătrâni” ai calendarului, aşa cum sunt ei reprezentaţi în iconografia ortodoxă. Într-un text minunat, semnat Irina Nicolau, Sântandrei este numit “bornă a timpului”, după care ţăranii măsurau vremea:“În calendarul ortodox sfinţii îmbătrânesc pe măsură ce lunile trec. Aşadar, ideea că timpul îmbătrâneşte, se deteriorează, se îngustează se exprimă direct în ridurile sfinţilor din icoane, în lungimea bărbilor şi în părul lor alb.
Ianuarie începe cu un Sfânt Vasile tânăr şi rumen în obraz, urmează Sfinţii Toader şi Gheorghe, călăreţi războinici, Sfântul Ilie este mai trecut, dar încă în putere, după care vin bătrânii. Sfântul Dumitru este bătrân, la fel Sfântul Andrei şi Sfântul Nicolae şi, mai bătrâni decât toţi, sunt Moş Ajun şi Moş Crăciun.
Observ că îmbătrânirea îi priveşte pe sfinţi, nu şi pe sfinte, şi nu pe oricare dintre sfinţi, ci numai pe cei mari. Pentru că în sat există sfinţi mari – adevărate borne ale timpului – sfinţi mijlocii, care asigură tic-tacul sărbătorii, şi sfinţi mărunţi, cu nume puţin cunoscute.
Prin fărâma lor de sfinţenie, creştinul este ferit de un cotidian profan. Momentul cel mai critic pentru calendar pare să fie noaptea Sfântului Andrei. Atunci timpul atinge cota maximă de degradare. Năvala duhurilor necurate, între care strigoii predomină, prefigurează instaurarea haosului.”
Simbolistica florală în ziua Sfântului Andrei
În noaptea Sfântului Andrei, pentru a testa rodnicia livezilor şi câmpurilor, tradiţia spune că se aduc crenguţe de vişin în casă (care vor înflori până la Crăciun) sau se seamănă boabe de grâu în mici recipiente. Copiii taie ramuri de măr, păr, prun şi le pun la înflorit să le aibă la Sfântul Vasile, când sorcovesc. (Irina Nicolau, "Ghidul sărbătorilor românești", Humanitas, 1998)
Andreiu' cap de iarnă şi lupta împotriva strigoilor
Cele mai cunoscute şi, totodată, bine păstrate obiceiuri populare româneşti în ziua de Sântandrei sunt legate de dorinţa de a afla viitorul şi de a determina gradul de noroc de care vei avea parte în anul ce vine, gesturi rituale ce încep încă din ziua de Ajun:“Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut şi nevăzut se ridică. Andreiu' cap de iarnă , cum îi spun bucovinenii, permite interferența planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenţa oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească. Se crede că în această noapte "umblau strigoii" să fure "mana vacilor", "minţile oamenilor" şi "rodul livezilor". (crestinortodox.ro)
Tot în această noapte au loc ritualuri de “pază bună” şi îmblânzire a sorţii: “Până la începutul secolului al XX-lea se organizau în Colinele Tutovei, în noaptea de Sântandrei, petreceri de pomină ale tinerilor, asemănătoare cu Revelionul.
Pentru a fi feriţi de acţiunea malefică a moroilor şi strigoilor, tinerii camuflau şi ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele şi uşile casei unde se desfăşura petrecerea înainte de lăsatul serii. De altfel, petrecerea se numea, local, Noaptea Strigoilor .
În acest timp, petrecerea tinerilor în vatra satului, numită şi Păzitul Usturoiului, era în toi. Fetele aduceau câte trei căpăţâni de usturoi, le puneau laolaltă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumânării.
Complet izolaţi de lumea din afară, stăpânită de forţele malefice, tinerii se distrau, cântau, jucau, beau, adesea peste măsură, mâncau, glumeau, ca la un adevărat revelion.” (crestinortodox.ro)
Vrăji de ursită şi de atragere a norocului
Farmecele şi vrăjile de ursita sunt unele dintre cele mai importante ritualuri populare pe care le regăsim de-a lungul anului bisericesc. De ziua de Sântandrei se preparau turte şi pâini- turta de Indrei- cu rol de proorocie: fetele nemăritate mâncau din pâinea preparată după reguli bine stabilite, cu speranţa că li se va arăta alesul în vis.“În Bucovina, fetele puneau sub cap 41 de fire de grâu pe care le meneau, invocând îngerul păzitor și pe Dumnezeu să le arate în vis pe viitorul pețitor. Tot pentru a afla viitorul fetele mergeau la gard seara și puneau mâna pe unul din pari. De la acesta numărau încă nouă pari și pe al nouălea îl însemnau cu o ață roșie.
A doua zi mergeau să vadă parul ales, după aspectul căruia apreciau cum va fi viitorul soț: tânăr dacă parul era drept și neted, bogat dacă parul avea coaja groasă, văduv dacă parul era scurt și noduros.” (conform analist-etnolog Ania Moldoveanu, www.cimec.ro)
Astăzi obiceiurile s-au mai schimbat şi fetele nu mai au de aşteptat proorociile boabelor de sub pernă, ci un buchet de flori proaspete care să le spună că sunt iubite şi apreciate. Dacă ai în viaţa ta o persoană dragă numită Andreea, Andra, Andruța sau Andrei, Andreas, Endre, trimite-i un aranjament floral ales pe îndelete, din secțiunea Livrare flori astăzi.
(foto credit Mircea Avarvari - Imagini Vii)